Atunci când sunt avertizaţi în legatură cu potenţialul pericol al Inteligenţei Artificiale, oamenii de obicei devin îngrijoraţi pentru că tind să perceapă conceptul după cum este el prezentat de către filmele SF hollywood-iene: roboţi puternici şi malefici, dispuşi să-şi extermine creatorii.
La fel ca şi terorismul, schimbările climatice, răspândirea virusului Ebola, asteroizii, quasarii, găurile negre sau supernovele, Inteligenţa Artificială reprezintă şi ea o reală ameninţare pentru viitorul rasei umane, consideră mulţi specialişti printre care şi Stephen Hawking.
Este însă favorabil nouă faptul că Inteligenţa Artificială nu este momentan capabilă să considere că Terra ar fi un loc mai bun fără oameni. Ar fi un paradox şi un scenariu cel puţin mârşav, ţinând cont că umanitatea a dat naştere Inteligenţei Artificiale.
Computerele fac permanent progrese semnificative şi nivelul la care s-a ajuns este unul la care în trecut nici măcar nu îndrăznea să viseze cineva: traducerea dintr-o limba în alta, recunoaşterea vocii, învingerea campionilor mondiali de şah sau controlul tot mai mare asupra multor aparate sunt doar câteva dintre realizările Inteligenţei Artificiale creată de oameni.
Fostul campion mondial de şah Gary Kasparov a fost învins în sportul minţii de către un program electronic din cauză că acesta din urmă a avut capacitatea să acumuleze informaţii privind sute de mii de mutări de şah posibile, de la cele pentru deschiderea jocului şi până la cele pentru final. În urmă cu câteva decenii ni s-a spus de către specialişti că dacă vreodată o maşinărie va învinge la şah un campion mondial, putem considera că era maşinăriilor inteligente a sosit.
Defapt, lucrurile stau puţin altfel: nu avem Inteligenţă Artificială ci Inteligenţă Augmentată şi e simplu de înţeles de ce.
Atunci când unui om i se stabileşte nivelul de inteligenţă, adică IQ-ul, nu este relevantă cantitatea de informaţii pe care o deţine individul, ci capacitatea lui de a găsi soluţii în diferite situaţii.
Maşinăriile considerate inteligente din ziua de azi par inteligente pentru că sunt proiectate în aşa mod încât să rezolve doar anumite sarcini, atingând un nivel ridicat de performanţă prin forţă brută şi perspicacitate. Noi oamenii suntem programaţi de la Natură să fim impresionaţi plăcut de mediul înconjurător şi de beneficiile pe care acesta ni le poate oferi. Spre exemplu, Kasparov era convins că maşinăria care l-a învins la şah îi putea citi gândurile, fără să aibe vreun argument solid în această privinţă.
Nu asistăm la răspândirea Inteligenţei Artificiale, ci la cea a Inteligenţei Augmentate care apare atunci când ne folosim infrastructura globală de date şi maşinăriile care conectează cunoştinţele a foarte multor oameni. Cu toate acestea, nu trebuie să subestimăm potenţialul pericol a ceea ce cei mai mulţi numesc „inteligenţă artificială”, pentru că un sistem complex de algoritmi poate naşte oricând scenarii neprevăzute.
