Nu știu câți dintre fanii serialului Star Trek știu că seria denumită ”Generația Următoare” difuzată între 1987 și 1994 a avut ratingul cel mai mare din toate cele șase serii, fiind liderul serialelor TV în perioada 1993-1994.
Nominalizat la premiile Emmy din 1994, serialul ”Star Trek: Generația următoare” a fost supranumit ”Generația de Aur” a întregii francize Star Trek imaginate de celebrul Gene Roddenberry.
In această serie, vechiul echipaj de pe Enterprise condus de James Kirk în ”Star Trek: Seria Originală” este înlocuit cu unul nou ce va fi ”dirijat” de noul căpitan Jean Luc Picard, un comandant de o profundă ținută morală, cu o logică infailibilă și o inteligență peste medie, un adevărat maestru al diplomației.
Toți cei care am urmărit Star Trek, indiferent dacă am fost sau nu printre fanii acestuia, am avut ocazia să admirăm calitățile căpitanului Picard aproape în fiecare din episoadele seriei, chiar după ani de zile de la vizionarea ultimului episod, amintindu-ne expresiile sale favorite: ”Engage” sau ”Make it so”.
In orice ipostază mi l-aș fi putut imagina pe căpitanul Picard de la comanda Star Trek, numai în aceea de solist vocal sau DJ, nu aș fi reușit. Iată că imaginația omului se arată nemărginită și în genialitatea sa, DJ Eclectic Method (pe numele său adevărat Johnny Wilson) a reușit să combine într-un mixaj muzical de tip electronic reconfortanta voce a lui Picard din Star Trek cu ritmurile specifice genului.
Se pare că Johnny Wilson nu e la prima astfel de melodie, piesele ”Light Saber” și ”Guardians of the Galaxy” inspirate din altă serie SF celebră, Star Wars, au fost integrate recent în circuitul muzicii pop.
Metoda eclectică folosită de Wilson în mixarea unor fragmente din piese deja cunoscute într-un stil personal abstract, cum îi spune el, a fost prezentată în emisiuni TV ca ”The Colbert Report” sau ”Late Night cu Jimmy Fallon”.
Deși această metodă eclectică de creație muzicală a fost contestată pentru încălcarea drepturilor de autor încă de acum 10 ani, se pare că acest diferend a fost depășit și chiar încurajat de mari muzicieni ca Jay-Z sau Weinstein Company care-l consideră ca o bună publicitate adusă pieselor originale.
Personal, încă nu prea am înțeles geniul lui Wilson, recunoscând că sunt puțin mai conservator în aprecierea muzicii, pe care o consider așa cum spunea marele Caragiale, ”ceva ce îmi gâdilă urechile într-un mod plăcut” ori piesa asta mai mult mi-a ”scărpinat” urechile. Dar poate îmbătrânesc prea repede, așa că mai bine vă las pe voi să evaluați valoarea muzicală a acestei piese. Engage!
