NASA testează deceleratorul supersonic ce va fi folosit la aterizarea pe Marte

0
766

Dacă din întâmplare sunteți în zona insulelor Hawaii azi în jurul orei 12:30 PM (ora locală), adică puțin după miezul nopții și vedeți o farfurie zburătoare ce disturbă minunatul cer înstelat ce poate fi admirat cel mai bine de pe plajă, nu trebuie să vă panicați.

Nu, nu e vorba de o întâlnire de gradul 3, sunt doar testele efectuate de NASA cu privire la deceleratorul supersonic de joasă densitate LDSD, efectuate în facilitatea aparținând Marinei Statelor Unite denumită Missile Range din Kauai, Hawaii.

2

Testele reprezintă un pas consistent făcut de această tehnologie către destinația finală: planeta Marte. Explorarea planetei roșii, cum este supranumită cea mai apropiată ”soră” a Terrei din sistemul solar are deja o istorie de patru decenii, fiind făcută exclusiv cu ajutorul sondelor robotizate.

Incă din 1976, sondele gemene Viking au ajuns cu succes pentru prima dată pe suprafața planetei Marte. In 2012 rover-ul Curiosity trimis de NASA ”a supraviețuit  celor șapte minute de teroare” necesare intrării, căderii și aterizării pe Marte cu ajutorul aceluiași sistem Viking de parașutare, care chiar dacă este de încredere are o limită de greutate de numai o tonă.

1

NASA are de gând să trimită până în 2030 o misiune mixtă pe Marte, formată atât din roboți cât și din oameni. Ambițioasa misiune va putea fi realizată cu ajutorul navei spațiale Orion (cea mai mare navă spațială care a fost construită până acum de oameni) și a sistemului Space Launch System (SLS) capabil să propulseze Orion în spațiul cosmic pe distanțe mult mai mari decât au fost trimise alte sonde spațiale până acum.

Atât nava spațială Orion cât și SLS se află în construcție, tehnologia pentru lansarea echipajelor este în plină dezvoltare, problema care se pune este ce se va întâmpla după ce echipajele vor ajunge pe Marte? Aterizarea pe Marte nu seamănă cu cea de pe Terra sau de pe Lună.  Terra are o atmosferă foarte densă, Luna nu are deloc atmosferă în timp ce Marte are o atmosferă mai puțin densă, ceva între cea a Terrei și a Lunii.

2

Tocmai de aceea este nevoie mai mult decât de o parașută pentru a ateriza pe Marte, în același timp fiind exclusă aterizarea numai cu ajutorul motoarelor  rachetei ca pe Lună. Pentru susținerea unei eventuale misiuni umane pe Marte, NASA are nevoie de tehnologii capabile să debarce 20-30 de tone metrice pe suprafața planetei Marte, deocamdată LDSD suportă sarcini de 2-3 tone, dublul capacităților maxime de până acum.

4

Deceleratorul LDSD este compus din trei dispozitive  uriașe cu ajutorul cărora aterizarea echipamentelor grele va fi posibilă pe Marte. Primele două dispozitive se numesc SIAD (supersonic inflatable aerodynamic decelators), deceleratori supersonici aerodinamici gonflabili care nu sunt altceva decât două ”gogoși”  enorme din kevlar ce lucrează pe principiul airbag-urilor, umflându-se în jurul vehiculului în urma impactului.

5

SIAD-R este pentru misiunile robotizate și are un diametru de 6 metri după ce se umflă la maxim iar SIAD-E e pentru misiuni umane și are, în aceleași condiții un diametru de 8 metri, fiind proiectate să decelereze în numai trei minute de la viteza de 2.600 mph la 1.400 mph.

Al treilea dispozitiv de decelerare este o parașută uriașă cu un diametru de peste 30 de metri (dublă față de mărimea parașutei Viking), care are menirea să preia încetinirea vehiculului la viteze subsonice (mai mici de 1.400 mph) după ce SIAD-urile își vor termina treaba.

https://www.youtube.com/watch?v=SkpBLtYWePs

Testele efectuate de NASA în iunie anul trecut au ridicat un vehicul test la înălțimea de 120.000 de picioare deasupra nivelului mării (peste 36 km) cu ajutorul unui balon cu heliu, ulterior acesta fiind lăsat să cadă apoi decelerat cu ajutorul SIAD-R și a parașutei. Testul s-a încheiat cu distrugerea parașutei al cărei material din care a fost confecționată n-a suportat preluarea decelerării de la viteza de 1.400 mph reușită de SIAD-R.

6

 

Testul din această noapte din Hawaii va ridica vehiculul la 180.000 de picioare (aproape 55 km) cu ajutorul rachetei OrbitalATK Star 48 și va decelera cu ajutorul SIAD-E care va executa prima parte a decelerării de la viteza de 2.880 mph la 1400 mph și a unei noi parașute care a suferit îmbunătățiri ale rezistenței materialului din care a fost confecționată, față de cea testată anul trecut.

3

Să le urăm succes celor de la NASA, sperăm într-o reușită a experimentului de data aceasta și indiferent de rezultate suntem convinși că vom vedea imagini uimitoare de la camerele atașate vehiculului testat.

https://www.youtube.com/watch?v=wqKroW50DaI

DigiPedia

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.