S-a întâmplat la Cluj, după ani de zile, când o echipă de tineri ingineri, a creat prima imprimantă 3D, sută la sută românească. Construită exclusiv cu piese cumpărate de pe piaţa românească, prima imprimantă 3D românească, a fost creată anul acesta de un tânăr pasionat de soft şi IT. Numele lui este Călin Brandabur şi a venit la târgul Techsylvania, cel mai mare eveniment IT din regiunea Transilvaniei cu prototipul primei imprimante 3D, 100% româneşti.
Ineditul acesteia este faptul că, poate tipări orice obiect cu o înălţime de maxim 20 de centrimetri, într-un timp de maxim 4-5 ore, faţă de o imprimantă deja existentă pe piaţă, care face acelaşi lucru în minim 8 ore. S-a lucrat mult la îmbunătăţirea imprimantei prin optimizarea şi micşorarea timpului de lucru, aceasta folosind acum un sistem Delta, mult mai eficace, sistem ce îi păstrează performanţa şi reduce vibraţiile în timp ce viteza este mărita.
Ideea construcţiei unei astfel de imprimante i-a venit tânărului timişorean, în momentul în care a trebuit să achiziţioneze una şi a observat că poate să o modifice şi să o reproducă fără prea multe complicaţii. Ineditul acestei imprimante este acela că, poate folosi materiale din plastic şi are o viteză de printare de 1000 de mm pe secundă, în comparaţie cu ceea ce se găseşte în comerţ şi care are o viteză de imprimare de doar 200 de mm pe secundă. Noul produs a fost botezat „Symme3” şi este creat de o echipă care a folosit numai echipamente româneşti.
Astfel, axele electrificate sunt fabricate la Baia Mare, motoarele pas cu pas sunt achiziţionate de la o firmă din Iaşi, elementele compozite sunt aduse de la Craiova, din Braşov au fost luate tuburile de teflon şi din Cluj au fost cumpărate elementele electronice iar asamblarea a fost realizată la Timişoara, oraşul unde îşi desfăşoară activitatea tânărul IT-ist. Realizatorul imprimantei a specificat faptul că, imprimanta este foarte utilă în activitatea de prototipare, totul întâmplându-se într-un timp de execuţie mult mai mic, iar procedura executării matricei este mult mai ieftină.
Materialul folosit de imprimantă este un polimer derivat din amidonul de porumb, ceea ce îl face biodegradabil în 10-15 ani. Materialul rezultat este extrem de rigid, provine din surse regenerabile şi nu este solubil în apă sau în solvenţii de timpul acetonei. Material rigid poate fi folosit la structuri mecanice care suportă vibraţii mari într-un interval lung de timp. Imprimanta a fost testată prin printarea monturii unui far de motocicletă şi a unei role de la o maşină de spălat, lucruri care funcţioneză şi astăzi.
Imprimanta 3D mai poate fi folosită cu success şi la crearea unor proteze ortopedice pentru copii, iar costul unei astfel de proteze este calculat la 150 lei pe kilogram, faţă de 3-7000 lei cât costă astfel de piese în acest moment. Călin Brandabur are formată o echipă de patru ingineri care lucrează zilnic la firma lui şi a ţinut să precizeze că, proiectul imprimantei a costat în jur de 30 de mii de euro, sumă ce va fi uşor recuperată din vânzările ulterioare. Imprimanta 3D are deja 26 de cumpărători din România şi 79 din străinătate, iar costul de achiziţionare al ei este de doar 1.500 de euro.
