Spațiul cosmic între eterna chemare și efectele negative asupra organismului

0
358

De la istorica ieșire în spațiul cosmic din aprilie 1961 a celebrului Iuri Gagarin, primul om care a ajuns pe orbita Pământului, numărul cosmonauților din tot mai multe țări a crescut de la un an la altul.

Printre aceștia s-a numărat și compatriotul nostru Dumitru Prunariu care exact acum 34 de ani (la data de 14 mai 1981) a fost primul și unicul român ce a zburat vreodată în spațiul cosmic, cu ocazia participării la misiunea Soiuz 40 în care a stat aproape opt zile pe orbita terestră.

2

Intrebarea care a fost pusă încă de atunci și care nu a primit un răspuns este: cât timp poate rămâne un om în spațiul cosmic și ce repercusiuni poate avea organismul uman dacă stă prea mult în spațiu ?

Statisticile spun că cea mai lungă perioadă de timp petrecută continuu în spațiul cosmic a durat 437 de zile și a fost realizată de cosmonautul rus Valeri Polyakov în urmă cu 20 de ani. Acest record a fost făcut în timpul celui de-al doilea său zbor, în primul stând numai 240 de zile.

1

Recordul zilelor însumate petrecute în spațiul cosmic aparține tot unui cosmonaut rus, Sergei Krikalev ce are 803 zile adunate în șase zboruri. Spațiul cosmic reprezintă un mediu extrem de aspru pentru oameni datorită sistemelor din organismul uman ce sunt obișnuite cu influența atracției gravitaționale.

Cel mai mult are de suferit sistemul muscular care lucrează continuu împotriva gravitației, în lipsa acesteia mușchii nu mai sunt solicitați, atrofiindu-se. Printre principalele grupe de mușchi afectate sunt mușchii gâtului (care susțin greutatea capului), mușchii inimii (aceasta se micșorează puțin la o ședere prelungită în spațiu) și ai gambelor.

De asemenea, este afectat și sistemul osos care din aceeași cauză a lipsei gravitației nu mai are tendința să se autosusțină, țesutul osos în loc să se reconstruiască este absorbit de organism, existând riscul unor fracturi în zonele oaselor ce s-au subțiat.

Același țesut osos absorbit poate lua forma unor pietre în zona rinichilor, dereglări fiind posibile și în cazul sistemului imunitar, organismul devenind hipersensibil la întoarcerea pe Pământ.

La toate acestea se adaugă și principalul dușman al cosmonauților reprezentat de numeroasele radiații cosmice, solare, geomagnetice la care e supus organismul uman, radiații ce nu sunt simțite la suprafața Terrei datorită beneficei atmosfere.

Din relatările cosmonauților s-a aflat că în momentele în care închid ochii, de cele mai multe ori ei văd flash-uri luminoase datorate impactului radiațiilor cosmice cu nervii optici.

Cercetările efectuate de-a lungul anilor în direcția experimentării diverselor soluții de protecție au scos la iveală un alt pericol, cel al radiațiilor secundare. E vorba de emisia de raze gamma și neutroni energetici, survenită în urma impactului radiațiilor cosmice cu materialul protector, indiferent de natura acestuia.

NASA (Agenția Spațială Americană) a luat foarte în serios expunerea cosmonauților la radiații, fiecare membru fiind monitorizat iar la momentul atingerii pragului permis de ore petrecute în spațiu, acestuia fiindu-i interzis să zboare din nou.

Acesta ar fi și motivul pentru care în clasamentul cosmonauților cu cea mai lungă ședere în spațiul cosmic nu prea se regăsesc americani printre primele locuri, politica NASA fiind de a-i schimba cât mai des, micșorându-le implicit expunerea la radiațiile nocive din spațiul cosmic.

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here